Un proiect inedit încearcă să prindă contur pe ulițele prăfuite ale unei comune din Teleorman. La Scrioaștea, Relu Voicu vrea înființeze minibiblioteci ad-hoc în drumul copiilor spre școală și grădiniță. Pentru ca aceștia să le vadă în fiecare zi și să se împrietenească cu ele. I-ar plăcea ca pe fiecare uliță a satului să fie câte una, dar pentru început, și-ar dori măcar două în preajma școlii. Și ar vrea să fie gata până se strică timpul. “Consider că ele trebuie instalate: una în faţa grădiniţei, cealaltă în faţa şcolii. De ce? Ca să fie în drumul copiilor (şi părinţilor). Copiii să se obişnuiască de mici cu prezenţa cărţilor, să le ia de mici în mână, să se împrietenească de mici, astfel încât, când ajung în clasa a 8-a, la 14 ani, să nu le fie frică de ele, cum le e azi multora. Sunt copii care ajung în clasa a 12-a şi nu au citit o carte în viaţa lor”, a scris acesta pe o pagină de socializare. Proiectul lui Relu Voicu, fiu al satului, se cheamă chiar așa: „Cu cărțile pe uliță”. Nu se gândește la clădiri impunătoare, vrea ceva atipic, în genul stațiilor de autobuz. Oricum, nu erau bani nici pentru astea. Dar au început să se strângă pic cu pic, după ce și-a făcut publice planurile pe facebook. Primii care i-au sărit în ajutor au fost prietenii mai vechi, pe care i-a cunoscut în viața reală, în timpul activității lui de scenarist pe la mai multe televiziuni centrale. Luați prin surprindere de ineditul proiectului, mai întâi au rostogolit informația pe rețelele de socializare, apoi au venit cu idei, chiar l-au mai și ironizat, uneori. Dar au continuat să-l susțină. Oamenii din sat l-au privit, mai întâi, cu suspiciune. Pentru că ideea nu-i dădea pace și nu mai avea răbdare până la realizarea minibibliotecilor, a început să scoată cărțile în fața porții și să le expună pe nisțe placaje. În primele zile, toți priveau de la distanță, ca la o ciudățenie. După căteva zile au început să se apropie copii și chiar părinți. Au frunzărit o carte, au luat-o acasă. Apoi, o adolescentă a venit să dea un mic ajutor financiar din economiile ei. Doar într-o lună de zile, a venit și prima reacție din partea autorităților locale. Viceprimarul comunei l-a invitat pe Relu Voicu să-și prezinte ideea în ședința consiliului local de săptămâna viitoare. Vorba s-a dus repede, că așa se întâmplă de când cu internetul, și a ajuns chiar și în America. Și au venit bani de acolo, de la o româncă stabilită demult pe acele meleaguri. Au venit și din țară, nu doar prin poștă, ci și prin donații directe. Ca să fie mai ușor, s-a înființat un cont bancar pentru donaţii – RO93RZBR0000060020432836, Raiffeisen Bank, Voicu Relu. Oameni de departe au venit ca să aducă bani, cărți dar și rechizite școlare pentru copiii din sat. De pildă, tocmai de la Timișoara, a venit o doamnă însoțită de cele trei fiice, în urmă cu câteva zile. Și a promis că se întoarce la primăvară. A adus pe lângă bani, o cutie mare cu cărţi pentru viitoarele minibiblioteci, multe carioci, tuburi de culori și pensule, care au fost repede împărțite copiilor din sat. A sosit și un colet mare de cărți donate de Editura Humanitas și sunt vești că vor veni și alte daruri de acest fel. Relu Voicu recunoaște că nu-i aparține conceptul de minibiblioteci în aer liber și spune că s-a inspirat din “isprava” unor studenți englezi care au înființat unele asemănătoare în cabinele telefonice dezafectate. Ideea a prins imediat și s-a extins în multe state, chiar și prin vreo două-trei orașe mari din România. Dar nicidecum la țară. Sunt câțiva ani de când a citit știrea despre cei doi studenți englezi. I-a plăcut mult și s-a gândit imediat că ar putea să dezvolte și să aplice conceptul. Dar a rămas doar la stadiul de idee. Avea alte priorități atunci. Dar viața l-a obligat să se întoarcă în satul natal și să vadă la fața locului cum merg lucrurile la țară, când vine vorba de educație, de școală.