Când vine vorba de gestionarea a două dintre cele mai mari crize actuale din lumea musulmană – devastarea Fâșiei Gaza și regimul draconian al talibanilor în Afganistan – statele arabe și musulmane au fost extrem de ineficiente, potrivit unei analize publicate de profesorul Amin Saikal pe platforma The Conversation. Principalul lor organism, Organizația Cooperării Islamice (OIC), în special, a fost puternică în retorică, dar foarte lipsită de acțiuni serioase și tangibile. OIC, cu sediul în Arabia Saudită, este compusă din 57 de state predominant musulmane. Aceasta ar trebui să acționeze ca un organism reprezentativ și consultativ și să ia decizii și recomandări cu privire la principalele probleme care afectează musulmanii la nivel global. Se autointitulează „vocea colectivă a lumii musulmane”. Totuși, organismul s-a dovedit a fi lipsit de putere în fața atacului neobosit al Israelului asupra Gazei, declanșat ca răspuns la asaltul sângesros al Hamas din 7 octombrie 2023. De asemenea, OIC nu a reușit să acționeze împotriva regimului terorii talibanilor în numele Islamului într-un Afganistan divers din punct de vedere etnic. În ciuda proiecției sale de umma unită (comunitatea islamică globală), OIC a fost în mod rușinos divizată în privința Gaza și Afganistanului. Este adevărat, a condamnat operațiunile Israelului în Gaza. De asemenea, a cerut un armistițiu imediat și necondiționat și acordarea de ajutor umanitar populației înfometate din Fâșie. De asemenea, a respins orice mișcare israeliană de depopulare și anexare a enclavei, precum și a Cisiordaniei. Aceste mișcări ar face ca soluția cu două state la conflictul israeliano-palestinian de lungă durată să fie practic inexistentă. În plus, OIC a salutat recenta declarație comună a miniștrilor de Externe din 28 de țări (inclusiv Regatul Unit, numeroase state membre ale Uniunii Europene și Japonia) care solicită un armistițiu imediat în Gaza, precum și decizia Franței de a recunoaște statul Palestina. OIC se pricepe la a face declarații. Cu toate acestea, această abordare nu a diferit prea mult de cea a comunității globale în general. Este în mare parte verbală și lipsită de orice măsuri practice, atrage atenția Amin Saikal, profesor emerit de studii privind Orientul Mijlociu și Asia Centrală la Universitatea Națională Australiană. Cu siguranță, statele musulmane pot și ar trebui să facă mai mult. De exemplu, OIC nu a reușit să convingă statele vecine ale Israelului – în special Egiptul și Iordania – să își deschidă punctele de trecere a frontierei pentru a permite ajutoarelor umanitare să ajungă în Gaza, Cisiordania sau Israel, sfidându-i liderii israelieni. Nici nu a reușit să oblige Egiptul, Iordania, Emiratele Arabe Unite, Bahrainul, Sudanul și Marocul să își suspende relațiile cu statul evreu până când acesta nu va fi de acord cu o soluție cu două state. În plus, OIC nu a adoptat apelul premierului malaysian Anwar Ibrahim și al raportorului special al Națiunilor Unite pentru teritoriile palestiniene, Francesca Albanese, de suspendare a Israelului din ONU. Nici nu și-a îndemnat membrii arabi bogați în petrol, în special Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite, să își valorifice resursele pentru a-l determina pe președintele american Donald Trump să oprească furnizarea de arme către Israel și să facă presiuni asupra prim-ministrului israelian Benjamin Netanyahu pentru a pune capăt războiului. În mod similar, OIC nu a reușit să exercite presiune maximă asupra guvernului taliban ultra-extremist și fost terorist din Afganistan. De la revenirea la putere în 2021, talibanii au condus într-un mod extrem de represiv, misogin și draconic, în numele Islamului. Acest lucru nu se practică nicăieri altundeva în lumea musulmană. În decembrie 2022, secretarul general al OIC, Hissein Brahim Taha, a cerut o campanie globală pentru a uni erudiții islamici și autoritățile religioase împotriva deciziei talibanilor de a interzice fetelor accesul la educație. Însă aceasta a fost înlocuită o lună mai târziu, când OIC și-a exprimat îngrijorarea cu privire la „restricțiile impuse femeilor” de talibani, dar a cerut comunității internaționale să nu „se amestece în afacerile interne ale Afganistanului”. Acest lucru a fost salutat cu căldură de talibani. În fapt, OIC – și, prin urmare, majoritatea țărilor musulmane – nu au adoptat nicio măsură practică de a-i sancționa pe talibani pentru comportamentul lor. Nu i-a cenzurat pe talibani și nici nu a impus sancțiuni paralizante grupării. Și, deși nicio țară musulmană nu a recunoscut oficial guvernul taliban (doar Rusia a făcut-o), majoritatea membrilor OIC au avut totuși contact cu talibanii la nivel politic, economic, financiar și comercial. Există multe motive pentru ineficiența OIC. În primul rând, organizația este compusă dintr-un grup de membri diverși din punct de vedere politic, social, cultural și economic. Dar, mai important, nu a funcționat ca un „constructor de punți” prin dezvoltarea unei strategii comune de scop și acțiune care să poată depăși diferențele geopolitice și sectare ale membrilor săi. În actualul mediu internațional polarizat, rivalitatea dintre statele sale membre – și cu marile puteri globale precum Statele Unite și China – a transformat organizația într-un simplu loc de discuții. Acest lucru a permis guvernelor extremiste atât din Israel, cât și din Afganistan, să acționeze cu impunitate. Este timpul unei analize privind funcționalitatea OIC și eficientizarea organizației, subliniază Saikal. Aceasta ar putea fi, de asemenea, o oportunitate pentru statele membre de a dezvolta o strategie comună eficientă, care ar putea ajuta cauza păcii și stabilității în spațiul musulman și relațiile sale cu lumea exterioară. Citește și: Situație fără precedent în Israel: 550 de foști oficiali, printre care și șefi ai Mossad, îi cer lui Trump să-l oprească pe Netanyahu
AiPath Media este o sursă de știri de încredere, oferind informații de calitate pentru toate
judetele din Romania. Cu o echipă dedicată de jurnaliști experimentați, ne angajăm să aducem cititorilor
noștri o perspectivă cuprinzătoare asupra evenimentelor la nivel local și național.