Cea mai bine conservată deltă din Europa, o zonă care găzduiește o varietate impresionantă de specii de plante și animale, Delta Dunării atrage anual numeroși turiști români și străini dornici să viziteze acest loc impresionant, un adevărat spectacol al naturii. Denumirea unei astfel de forme de relief provine tocmai de la aspectul de pe hartă al acesteia: cel al unui triunghi format de brațele de vărsare ale unui fluviu, asemănător cu litera delta din alfabetul grecesc. Conform definiției din geografie, formațiunea este rezultată din depunerea de mâl și de nisip la vărsarea unei ape curgătoare într-un lac, în mare sau în ocean, pe un teren cu panta lină, în condițiile lipsei mareelor și a acțiunii curenților litorali. Astfel, Delta Dunării s-a format prin depunerea aluviunilor aduse de Dunăre, creând un labirint de brațe, lacuri, canale și grinduri. Cea mai mare parte se află pe teritoriul României (2540 km2), însă există și o arie a Deltei Dunării care ocupă teritoriul Ucrainei (732 km2), în regiunea Odesa, inclusiv grindul Jibrieni, Canalul Bîstroe și insula Ermakov (cu 9,6 km lungime și 3,6 km lățime, cu o suprafață de aproximativ 2300 ha). Dunărea izvorăște de sub vârful Kandel, din Munții Pădurea Neagră, Germania, de unde provin două râuri, Brigach și Breg. Acestea creează confluență la Donaueschingen, punct de unde râul ia denumirea de Dunăre. Cu o lungime de aproape 2860 km, al doilea fluviu ca mărime în Europa (după Volga) trece prin patru capitale europene (Viena, Bratislava, Budapesta, Belgrad) și 10 țări: Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Croația, Serbia, România, Bulgaria, Republica Moldova și Ucraina. Alte șase capitale se află în bazinul Dunării: București, Sofia, Zagreb, Ljubljana, Sarajevo și Pristina. Setarile tale privind cookie-urile nu permit afisarea continutul din aceasta sectiune. Poti actualiza setarile modulelor coookie direct din browser sau de aici – e nevoie sa accepti cookie-urile social media Zonă umedă vastă, cu o biodiversitate foarte bogată, declarată rezervație a biosferei și parte a patrimoniului mondial UNESCO începând cu anul 1991, Delta Dunării este o destinație turistică pentru societatea umană, dar și un loc apreciat de speciile călătoare din lumea animală. Păsările migratoare (care se alătură speciilor sedentare) sunt de exemplu lebedele, pelicanii, cormoranii mari, gâștele cu piept roșu, diversele tipuri de rațe sălbatice. Coloniile de păsări nu sunt singurele specii de faună care folosesc Delta Dunării în procesul ciclic migrator. Există pești care fac migrații mai scurte sau mai lungi pentru reproducere, fiind întâlniți în Delta Dunării în anumite perioade din an. Este vorba în principal de sturioni (morun, nisetru, cega, păstruga, somonul de Marea Neagră), dar există și alți pești migratori precum scrumbia, mreana și scobarul. Pădurile Letea și Caraorman (cele mai înalte formațiuni din Deltă) completează acest spațiu esențial pentru conservarea biodiversității în regiune. Numeroase areale sunt strict protejate în Delta Dunării: Roșca-Buhaiova, Sărături-Murighiol, Periteașca-Leahova, Lacul Nebunu, Sacalin-Zătoane, precum și pădurile anterior menționate. La nivel de parc național, rezervațiile naturale includ și alte zone ca Cetatea Histria, Complexul Vătafu-Lunghuleț, Complexul Sacalin Zătoane, Grindul și Lacul Răducu, Grindul Chituc, Grindul Lupilor, Insula Popina, Lacul Potcoava, Lacul Belciug, Lacul Rotundu, Arinișul Erenciuc, Dealul Ghiunghiurmez. Ies în evidență sutele de specii de păsări și zecile de specii de pești din Delta Dunării, însă fauna este bogată și în reptile, amfibieni, crustacee, melci, moluște, insecte și chiar mamifere. La acest capitol, diversitatea include specii precum mistreț, vidră de râu, nurcă europeană, hermină mică, nevăstuică, dihor pătat, șacal auriu, iepure de câmp, popândău european, dihor de stepă, arici, chițcan de pădure, chițcan mic de apă, chițcan de gradină, șoarece de stepă, orbete mare, șobolan cenușiu. Deși este o zonă cu o densitate a populației foarte mică, prezența umană în Delta Dunării datează din urmă cu mai multe milenii. Există urme ale unor culturi străvechi, de referință în dezvoltarea civilizațiilor în Europa: greacă, bizantină, romană. Artefacte din timpuri preistorice și antice au fost găsite în zonă. Cel mai cunoscut exemplu este Cetatea Histria, identificată în anul 1868 de către arheologul francez Ernest Desjardins. Este considerată cea mai veche așezare urbană atestată pe actualul teritoriu al României, întemeiată de coloniștii greci din Milet în jurul anului 657 î.Hr. (după istoricul Eusebiu din Cezareea) sau 630 î.Hr. (după Skymnos), ca port la Marea Neagră. Cel mai tânăr pământ românesc și cel mai tânăr pământ al Europei, cu o istorie de cel puțin 10.000 de ani, Delta Dunării este în plină transformare. Se extinde anual cu aproximativ 40 de m2, pe măsură ce noi aluviuni sunt aduse de fluviu și diverse procese naturale sunt implicate în acest fenomen. În urmă cu 2400 de ani, istoricul grec Herodot prezenta gurile Dunării mai degrabă ca pe un estuar. Doar câteva sute de ani mai târziu, apar noi menționări ale acestui spațiu, drept o zonă cu bancuri de nisip traversate de brațe de apă, indicându-se chiar șapte cursuri de vărsare. Polibiu, Straba, Pliniu cel Bătrân și Ptolemeu au documentat aceste detalii în consemnările lor istorice. Într-o hartă românească a provinciei Moldova întocmită chiar de către domnitorul Dimitrie Cantemir (un mare cărturar, inclusiv geograf), Delta Dunării diferă semnificativ de forma sa actuală, dovadă a faptului că schimbările sunt semnificative chiar și la nivel de doar trei secole distanță. Istoria Deltei Dunării a început, se pare, prin formarea unui cordon litoral între insulele Letea și Caraorman, închizându-se Golful Tulcea. Inițial o lagună, această zonă a evoluat pe baza aluviunilor transportate de curenți. S-a format astfel o suprafață mlăștinoasă în jurul brațului Sfântul Gheorghe. Brațul Sulina s-a dezvoltat prin blocarea cu sedimente a primului braț, fiind necesară preluarea fluxului de apă. Ulterior, s-a conturat în nord și brațul Chilia, prin colmatarea brațului Sulina. Și astăzi, aceste procese de umplere sau înălțare a albiilor cursurilor de apă și formare a unor noi grinduri reprezintă mijloacele prin care natură continuă să inoveze relieful din Delta Dunării. Se spune că fiecare perioadă a anului aduce un spectacol natural aparte la care pot fi martori cei care vizitează Delta Dunării. Turismul în regiune este supus unor reguli clare, tocmai pentru conservarea acestei rezervații a biosferei. Observarea păsărilor, plimbările cu barca și pescuitul sunt printre activitățile preferate ale celor ce ajung în Delta Dunării. În rândul pescarilor amatori și profesioniști există multe povești despre capturi imense de somni și sturioni. Cel mai mare somn capturat în țară noastră a avut aproape 400 de kilograme și a fost prins în Delta Dunării. Rezultatul nu a fost însă omologat la nivel mondial. Tot pe Dunăre, însă în zona localității Moldova Nouă, în acest an s-a consemnat o altă captură importantă: un somn de 2 metri și 87 de centimetri și o greutate de 137 de kilograme, prins de un pescar sportiv. Ca omagiu al pasiunii românilor pentru pescuit în Delta Dunării, producătorul de software pentru casino Pragmatic Play a inclus în colecția sa de sloturi video un joc intitulat Big Bass Baboiu' Din Deltă, realizat special pentru platformele de cazino online licențiate în România.Delta Dunării se confruntă și cu amenințări determinate de intervențiile umane, în special pescuitul intensiv, turismul de week-end, agricultura intensivă, drenajul excesiv și poluarea. Toate acestea afectează negativ ecosistemul din Deltă, însă legislația este strictă și numeroase organizații nonguvernamentale, pe lângă autorități, monitorizează situația permanent.