Într-un colț de sat, înconjurată de verdeață sălbăticită și uitare administrativă, încă mai curge, tăcut și limpede, un fir de apă dintr-o cișmea ridicată cu gândul la binele comunității. Este una dintre realizările boierului Racottă, figură emblematică pentru dezvoltarea comunei Ștorobăneasa – un om care a înțeles că progresul nu se clădește fără apă, școală și respect pentru oameni. Această cișmea, parte a unui sistem de alimentare cu apă construit în urmă cu decenii, a fost gândită nu doar ca sursă practică, ci ca un gest de grijă pentru sănătatea și demnitatea locuitorilor. Mulți o folosesc și azi, pentru că apa ei e rece, curată și pare că păstrează, încă, un strop din rânduiala de altădată. Din păcate, timpul, nepăsarea autorităților și lipsa unei educații ecologice minime au făcut ca acest mic monument al spiritului comunitar să se degradeze sub ochii noștri. Vegetația năpădește zona, platforma se fisurează, iar lipsa unor minime lucrări de întreținere riscă să distrugă iremediabil această moștenire istorică. Ce ar trebui să fie un motiv de mândrie locală a devenit o oglindă a pasivității noastre. Această cișmea nu este doar un robinet de piatră, ci un simbol al unei epoci în care conducătorii locali investeau în viitorul comunității. Într-un prezent în care promisiunile se revarsă în campanii, dar faptele rămân uscate, acest colț de sat ne amintește că se poate construi durabil, cu viziune și cu suflet. Poate că a venit timpul ca cei care administrează comuna să iasă din birouri și să vadă ce au primit în grijă.