
Nu mai îngenunchem!
Trăim un moment de cumpănă. Nu doar economică, ci morală. O întreagă generație este pusă în genunchi cu pixul, cu ordonanțe, cu tăieri și umilințe oficializate. Ni se cere iarăși tăcere. Supunere. Acceptare.Dar în fiecare român care mai are coloană, ceva fierbe. Se naște o întrebare, un gest, un strigăt.Poezia de mai jos nu e doar o înșiruire de versuri. Este glasul unei națiuni care refuză să mai înghită umilința, .